saurît  sau|rît  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt saurî , viôt saurîsi
    Var. savurît , savorît
  2. adi. che al à un savôr fuartla lidrîs mestre [dal cren] si dopre crude gratade fine par fâ une salse sauride di compagnâ cun cjar bulide (Giorgio Pascoli, Il Litum: jerbis salvadiis te cusine); o bevìn. Il vin al è saurît, al à schene, al lasse in bocje un amâr che al plâs (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
    Sin. gustôs , fuart1
    1. che al à un savôr bonchei mangjâs stramps, che in veretât a mi plasevin di mat. No vevi mai mangjât nuie di plui saurît e di plui golôs dai crots, dai cais, dai foncs (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
      Sin. bon , famôs , speciâl
  3. adi. (fig.) divertent, ancje cun malizie e pocje decenceno i mancjave nancje il strambolot saurît e gras e alore lis feminis a ridevin ancje se su la muse ur lave sù il ros (Maria Forte, Il bal spisimât des ombrenis)
    Sin. deliziôs , famôs , gustôs , salât , becant , pevarin1 , picant , impeverât , peverât
  4. adi. (fig.) di formis, espressions, oparis e v.i., che a àn caratar, personalitât, origjinalitât[il vanzeli] al dîs lis robis intune maniere cussì sauride, cussì fuarte, che no vâl la pene tradusi in altris peraulis: "Cui che al rispiete so pari al cuistarà il perdon dai pecjâts! Cui chi al ten cont di sô mari al è come che al ves sparagnât un tesaur!" (Francesc Placerean, Cemût tirâ sù i fîs in cheste ete)
    Sin. cul sâl e cul pevar , becant , impeverât , peverât