pat1  pat  [FO]

  1. s.m. acuardi che al impegne dôs o plui parts a rispietâ une schirie di ponts che a àn decidût insiemi[il Ream di Italie] tra il 1882 e il 1915, cu la diestre al leve rinovant di cinc in cinc agn il pat di amicizie cu la Austrie e cu la Gjermanie (Josef Marchet, Partide dople); cuant che la Austrie e veve ordenât di fâ i cimitieris comunâi fûr dai paîs, al jere stât fat chest pat: che, a mieze strade tra Vile Disore e Vile Disot, si veve di fâ un sôl cimitieri pes dôs borgadis, ma cun dôs jentradis (Pieri Menis, Disore e disot); "Se al è dut chi - i disè il diaul - si le cumbine! Tu âs nome di poiâmi une firmute e jo ti contenti. Tu fasis un pat cun me e tu sês a puest" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. aleance , conciert , convenzion , socie , tratât , compatât1 , acuardi
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • pat romp leç