a pat che    [CO]

  1. loc.coniun. cul verp tal coniuntîf, par indicâ la cundizion necessarie o domandadeju fasè entrâ, ur de di cene, e ju metè a durmî sul toblât, a pat che tal indoman la judassin a bati (Catarine Percude, Il prin sarasin)
    Sin. a cundizion che , pûr che
  2. loc.coniun. par introdusi une ecezionaltris funzions l'aiutant nol faseve. A pat che no si fos proferît lui, aprofitantsi che nol jere a cjase Ganis o che lu ves mandât Ganis par vie che i leve ben ancje a lui (Antoni Beline, Pre Pitin)
    Sin. gjave che , gjavant che , fale che
Components: