parsore vie    [AF]

  1. loc.av. cui valôrs di "parsore" tant che averbial tirà jù la covertorie par cucâ ce che a vevin te cite. Un sprofum di consolazion i de tal nâs, e une biele crodie e vongolave parsore vie tal mieç dal vuardi e dei fasûi (Catarine Percude, Il voli del Signôr); Tal mieç dai pins, a colp, si cjatave un prât florît di rosutis salvadiis, no plui grant di une place di un borc di montagne, cuntun blec di cîl turchin parsore vie (Pieri Menis, Cemût che o soi restât caporâl); cjapâ lis robis cun ligrie, mateant e magari cuntune buine prese di peraulatis parsore vie (AAVV, Sul florî)
    Sin. sore , parsore , sore vie , disore
    Cfr. , dongje , intor
  2. loc.av., loc.adi.inv. superficiâl, esteriôrsi rive a intuî cuasi clâr cualis che a son lis cjacaris parsore vie e cualis che a son lis intenzions e i progjets sot vie (Riedo Pup, Sot vie o injenfri)
    1. aprossimatîf, imprecîs, no profonta son robutis che a domandin une competence specifiche e no une cognossince parsore vie (Josef Marchet, Fûr cui che i tocje)
Components:
  • parsore prep., av., adi.inv., s.m.sing.
  • vie s.f., av., inter., s.m.sing., prep.