localitât  lo|ca|li|tât  [AF]

  1. s.f. pont o zone avonde limitade de superficie de tiere cun cualitâts e cundizions gjeografichis e ambientâls determinadissul cuel che di Urbignà si slungje, cuasi nût di arbui e di cjasis, fin sul stradon di Magnan Cuelalt, e je une localitât clamade «Clap da la arcje» (Pieri Menis, Lis leiendis di Buie)
    Sin. lûc , puest1 , sît
    1. puest abitât[il taramot] al à mudât cheste biele localitât [Stele] intun paîs fantasime (Walter Tomada, Dôs zimulutis a inluminin Stele)
      Sin. citât1 ipon. , paîs ipon. , vile ipon. , borc ipon.