irecuiet
/-èt/
i|re|cu|iet
[BF]
-
adi.
che nol è calm, cuiet, in pâs:
a un ciert pont al jevà, al veve cjalt e al jere masse irecuiet par rivâ a durmî (Renzo Balzan, Il lasimponâr)
Sin. ansiôs
, aprensîf
, incuiet
, preocupât
, sbarlufît
, stranît
, temerôs
, gnervôs
, gnervin
, agjitât
, lambicât
, tormentât
, malcuiet
