incuiet  /-èt/  in|cu|iet  [CO]

  1. adi. che nol è calm, cuiet, in pâspretindevin di viodi in ciartis gnots [...] une ombre umane nere e a remenâ incuiete pai cjamps (Giuseppe Ferdinando del Torre, La ombre nere fûr dal poç dirocât de cjase del Bosc); il gno cûr al è incuiet (Mario Martinis, Cince contâ)
    Sin. ansiôs , aprensîf , irecuiet , preocupât , sbarlufît , stranît , temerôs , gnervôs , gnervin1 , agjitât , lambicât , tormentât , malcuiet