grabatul
/-bà-/
gra|ba|tul
[AF]
-
s.m.
(spres.)
cualsisei imprest o robe di pôc valôr, mâl in sest:
il vieli al futiçave pal curtîl a meti a puest cualchi stec, cualchi fros, cualchi grabatul (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
obleâts a cjapâ sù chei cuatri strafaniçs e grabatui che la famee e disponeve e partî cu la sperance di cjatâ altri lûc dulà continuâ la fadie (Roman Michelot, La cjase dai contents)
Sin. fufigneç
, intric
, intrigatori
, ratatuie
, grabat
, strieç
, crassigne
, scrassigne
, catan
, cjossul
, robul
Var. garbatul
, garabatul
, sgarabatul
-
ancje riferît a persone, puare, mâl metude, mâl di salût e v.i.:
"Cemût, po, un om fat e finît no aial une femine, ancje dome un grabatul di tirâsi dongje?" (Antescûr, L'om misteriôs)