futiç  /-ìç/  fu|tiç  [BF]

  1. s.m. zovin sul prin dâ sùmaladet ancje il colere, / cun agagn e diaree / e dal gomit, tune sere / robe i capos di famee, / robe sposis e nuviçs, / viei decrepits e futiçs (Toni Broili, I trucs furlans. Ombre di lunari par l'an 1851)
    Sin. fantat , fantacin , mûl , gavanel , frutat
    1. cui che nol à esperience, che nol è bon di fâ"Però sâstu ce che i ai da dîti? Che tu mi sameis un futiç [...], i varès un pouc di pinsîr a veiti cussì in Paradîs!" (Pietro Cescutti, In file cun sant Pieri)
      Sin. bon di nuie , futiçon , intrighemistîrs , dissipevoris
  2. s.m. [BF, TS] bot.com. plante de famee des Ericaciis, lat. sient. Vaccinium uliginosum, e pome di chê plante, che si somee cu la cernicule
    Sin. murucul , sutip neri
    Cfr. glasigne , glasignâr
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl