fuset  /-èt/  fu|set  [BF, TS]

  1. s.m. artes. bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire o si ponte un fier di gucje, o altri imprest cun altre forme ma cun chê stesse funzion
    Sin. gucjel , gucjet , canul2 , crucjet , crucjel , gucjarûl , cagnôl , cjanul2 , gugjâr
  2. s.m. fusete, in gjenar dome tant che tiermin di paragon par cui che al è une vore sveltal jere svelt tant che un fuset (Roberto Meroi, Il Resonîr); «Cor e no stâ fermâti, tu cjolis sù la mê biciclete e tu vâs drete come un fuset in paîs, là dal miedi Manfè» (Raffaele Serafini, Contis di famee)
    Sin. fusete , pichet , saete1 , fulmin , folc , sfulmin
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl