fulmin
/fù-/
ful|min
[CO, TS]
-
s.m.
meteor.
scjarie eletriche jenfri doi nûi o soredut jenfri nûi e tiere:
a jerin i stiçs dal nadalin par meti su lis barconetis dal toglât cuintri il pericul dai fulmins (Pieri Menis, Il pignarûl);
il cîl neri si sclarive cui fulmins che lu scjavaçavin (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
Sin. saete1
, folc
, sfulmin
Cfr. lamp1
, ton1
, tarlup
-
(ancje fig.)
in metaforis o paragons par dî di cdn. o di alc une vore svelt:
la barcje e salude la spuinde, e vie pal mâr come il fulmin (Luigi Gortani, Un paîs misteriôs)
-
s.m.
grande cuantitât:
vuê al è passât un fulmin di uciei (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Sin. grum
, mont1
, sglavin
, tasse1
, slac
, sdrum
, sdrumarie
, sdrumerie
, folc
, sdavàs
, slavin
, pestefruce
, slavine
, sglavine
, maree
, mac
, lavine
, flagjel
, stermini
, distermini
, disordin
, côl
, stragje
, stragjo
, sdrume
, straviodi2
, fruce
, sfulmin