fulmin  /fù-/  ful|min  [CO, TS]

  1. s.m. meteor. scjarie eletriche jenfri doi nûi o soredut jenfri nûi e tierea jerin i stiçs dal nadalin par meti su lis barconetis dal toglât cuintri il pericul dai fulmins (Pieri Menis, Il pignarûl); il cîl neri si sclarive cui fulmins che lu scjavaçavin (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
    Sin. saete1 , folc
    Cfr. lamp , ton , tarlup
    1. (ancje fig.) in metaforis o paragons par dî di cdn. o di alc une vore sveltla barcje e salude la spuinde, e vie pal mâr come il fulmin (Luigi Gortani, Un paîs misteriôs)