canul2
/cà-/
ca|nul
[CO]
-
s.m.
condot cilindric lunc e avonde sutîl, in câs ancje flessibil:
si metii un canul lunc al cjalcon che al vadi cu la bocje tun bacin di aghe che si mude ogni tant e co al sarà ben bulît e polsât si travasarà tai caratei (Toni Broili, Une maniere gnove di fâ butilie)
Sin. canele4
, cane
, canon
Var. cjanul2
-
s.m.
artes.
bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire un fier di gucje par vê une man libare
Sin. gucjel
, gucjet
, crucjel
, crucjet
, fuset
, gucjarûl
, cagnôl