canul2  /cà-/  ca|nul  [CO]

  1. s.m. condot cilindric lunc e avonde sutîl, in câs ancje flessibilsi metii un canul lunc al cjalcon che al vadi cu la bocje tun bacin di aghe che si mude ogni tant e co al sarà ben bulît e polsât si travasarà tai caratei (Toni Broili, Une maniere gnove di fâ butilie)
    Sin. canele4 , cane , canon
    Var. cjanul2
  2. s.m. artes. bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire un fier di gucje par vê une man libare
    Sin. gucjel , gucjet , crucjel , crucjet , fuset , gucjarûl , cagnôl