cagnôl
ca|gnôl
[BF, TS]
-
s.m.
edil.
supuart orizontâl:
une arcje tignude sù di doi cagnôi (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl);
par siurâ chel trâf in ponte bisugne metii sot un cagnôl (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Var. cagnûl
-
trâf orizontâl che si fisse tun mûr par tignî sù une piergule:
a mi, co o voltavi i cagnôi de piargule, Tinute platade mi petave une frascje tal stomi ridint (Eugjeni Marcuç, Cjase grande)
-
s.m.
artes.
bachete turnide e cuntune buse, che si ferme tor di un flanc e li che si impire o si ponte un fier di gucje, o altri imprest cun altre forme ma cun chê stesse funzion
Sin. gucjel
, gucjet
, crucjel
, crucjet
, fuset
, gucjarûl
, canul2
, canoncin