freghenin  /-ìn/  fre|ghe|nin  [AF]

  1. s.m. dome sing., cuantitât piçule o une vore piçule, ancje di alc di imateriâlo ai viart il balcon par che al jentri un freghenin di aiar (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); se o veis un freghenin di pazienzie, us int conti une altre (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. fregul , tic1 , tinin , flât , ninin , tininin , fruçon , ombre , ongule
    Var. freghegnin , freghinin