fion  /-òn/  fi|on  [AF]

  1. s.m. [BF] persone considerade in riferiment a sô mari e so pari"Che mal dei, chel birichin! / Cje, ce muse, cje, ce voi; / al mi pâr dut un miluç; / che mal pogni sui zenoi, / jê lu sa, voi mat pai fruts." / E la mari ingaluçade / mi consegne il so fion (Ercole Carletti, Alvise)
    Sin. canai , creature , frut1 , fiol , fi1
  2. s.m. ancje e soredut tant che apelatîf a une persone plui zovine o che in ogni câs si trate cun confidenceOtmar [...] al rispuindeve aes domandis dai tancj amîs che si jerin dâts adun. "Âtu patît trop, Otmar?" "Tant" "La fan?" "La sêt fions; la sêt" (Paule di Scjecât, Otmar); "Eeeh, fion, jo o soi vieli e o cognòs il mont!..." (Lelo Cjanton, Alviero Negro, Buie)
    Sin. fi1 , frut1 , fantat , frutat , fiol , creature
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl