fion
/-òn/
fi|on
[AF]
-
s.m.
[BF]
persone considerade in riferiment a sô mari e so pari:
"Che mal dei, chel birichin! / Cje, ce muse, cje, ce voi; / al mi pâr dut un miluç; / che mal pogni sui zenoi, / jê lu sa, voi mat pai fruts." / E la mari ingaluçade / mi consegne il so fion (Ercole Carletti, Alvise)
Sin. canai
, creature
, frut1
, fiol
, fi1
-
s.m.
ancje e soredut tant che apelatîf a une persone plui zovine o che in ogni câs si trate cun confidence:
Otmar [...] al rispuindeve aes domandis dai tancj amîs che si jerin dâts adun. "Âtu patît trop, Otmar?" "Tant" "La fan?" "La sêt fions; la sêt" (Paule di Scjecât, Otmar);
"Eeeh, fion, jo o soi vieli e o cognòs il mont!..." (Lelo Cjanton, Alviero Negro, Buie)
Sin. fi1
, frut1
, fantat
, frutat
, fiol
, creature