fifulâ fi|fu|lâ [CO]
-
v.intr.
vaî o vê espressions di dolôr, soredut in maniere continuade:
la polzeta reâl, che alôr vedeva, / a fifulâ la mari in tâl maniera / dai voi ancj jê lis lagrimis ploveva (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)
Sin. vaî , craçâ , cragnâ , fricâ , fricotâ , fricuçâ , friculâ , lagnâsi , lamentâsi , fifâ
