fifâ fi|fâ [CO]
-
v.intr.
vaî o vê espressions di dolôr, soredut in maniere continuade:
abandonâ il paîs, / abandonâ i amîs / sul biel del oselâ. / Cul cûr taiât in fetis, / fifant dute la strade, / torne indaûr malade / madame pardabon (Pieri Çorut, I bagns di Betine);
po tornistu a fifâ, cumò, ninin? (Pieri Mation, A mê fie Silvia)
Sin. vaî , craçâ , cragnâ , fricâ , fricotâ , fricuçâ , friculâ , lagnâsi , lamentâsi , fifulâ
