disfaçât  dis|fa|çât  [BF]

  1. adi., s.m. che, cui che al è cussì plen di vivôr e di braùre di no vê rispiet de misure, de creance, di no restâ tai limits de oportunitât"Ma se a mi permet… vorès dîgji che je int une vore disfaçade…" (Quintino Ronchi, Destin)
    Sin. ardît , sfaçât , sfrontât , braurôs , brâf , arogant , insolent , prepotent , presuntuôs , supierbeôs , supierp , sussiegât , smafar , bulo , insurît
    1. che al mostre vivôr, braùre, soredut in esagjerazion o ancje mancjant di rispietsu la gjonde di mestri Nart, sul gnervôs di mestri Checo, sul ridi disfaçât di siôr Dree […] (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl