disfaçât
dis|fa|çât
[BF]
-
adi., s.m.
che, cui che al è cussì plen di vivôr e di braùre di no vê rispiet de misure, de creance, di no restâ tai limits de oportunitât:
"Ma se a mi permet… vorès dîgji che je int une vore disfaçade…" (Quintino Ronchi, Destin)
Sin. ardît
, sfaçât
, sfrontât
, braurôs
, brâf
, arogant
, insolent
, prepotent
, presuntuôs
, supierbeôs
, supierp
, sussiegât
, smafar
, bulo
, insurît
-
che al mostre vivôr, braùre, soredut in esagjerazion o ancje mancjant di rispiet:
su la gjonde di mestri Nart, sul gnervôs di mestri Checo, sul ridi disfaçât di siôr Dree […] (Roberto Ongaro, Cretevierte)