presuntuôs
pre|sun|tu|ôs
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à une considerazion masse alte di se e di ce che al fâs, ancje cun sens di superioritât su chei altris:
[...] ducj chei presuntuôs che si ritegnin / di sei cui sa ce mai, parcè che àn / cualchi palanche, e nancje no si degnin / di une cjalade a chei che bêçs no 'nd àn (Fabio Galliussi, Se o savès scrivi);
"Ah, ben po! Che tu fossis presuntuôs, no lu varès mai plui crodût! Tu parevis un omp cussì umil, modest..." (Roberto Ongaro, Ricercje di marcjât)
Cfr. braurôs
, braurin
, supierp
, supierbeôs
-
che al mostre presunzion, masse considerazion di se e in câs ancje dispresi par chei altris