supierp /-èrp/ su|pierp [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à e al mostre la convinzion di jessi miôr di chei altris e salacor ancje miôr di ce che al è:
el Signôr al cjastie i supiarps (Dolfo Zorzut, Instoriis e liendis furlanis);
Miriam, biele come il soreli ma supierbe tant che une regjine (Adriano Nascimbeni, Un amôr stramp)
Sin. braurôs , disdegnôs , rogant1 , supierbeôs , sussiegât , mafiôs
Cfr. cagon , scaghet , insurît , smafar , sglonfon , spandon , svanton , braurin