dâsi pinsîr    [CO]

  1. loc.v. vê tension o pôre par alc o par cdn.la fiere e cresseve e Jacum al bateve i dincj di frêt. […] al tacà a çavariâ. Chei di cjase a tacarin a dâsi pinsîr e a deciderin di clamâ il miedi cun premure (Angelo Covazzi, Une fiere di cjaval)
    Sin. vê pinsîr , preocupâsi , metisi in pinsîr
  2. loc.v. pensâ e fâ cun cussience, cun responsabilitât, par otignî un risultât, par cjatâ une soluzion, par judâ cdn. e v.i.dâsi pinsîr da la educazion che e domande cjâf e cûr e pazience e atenzion e sapience e fature e cussience (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); "Cumò tu vegnis cun me!" al veve ordenât. "Ma indulà? " "Tu ven, e no stâ dâti pinsîr. Tu viodarâs che tu colis ben." (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. vê pinsîr , preocupâsi , pensâ
    Cfr. viodi , stâ daûr , bacilâ
Components: