cuatri  cua|tri  [FO]

  1. s.m. numar che al indiche une unitât parsore dal trê e une sot dal cinc e segn che al rapresente chel numar«Cjalait la date, no?» «O ai viodût la date. Par chel la cjarte mi somee un pôc svolarine…» «Parcè, ce cjarte fasevino tal 1864?» «Boh… No si capìs ben il cuatri, al podarès ancje jessi un trê…» (Franco Marchetta, Il numar 1089)
  2. adi.num., pron.num. in cuantitât di trê unitâts plui une, ancje cun valôr sostantivât o cun sostantîf sotintindûtinte Biblioteche Jagjeloniche (Biblioteka Jagiellonska- BJ) di Cracovie si cjatin cuatri manuscrits furlans dal Sietcent e dal Votcent, che a son part de racuelte ladine di Eduard Böhmer (Zorç Cadorin, Doi autografs di Toni Broili framieç dai manuscrits furlans di Berlin conservâts a Cracovie); al dividè il ministeri in cuatri dipartiments: fantarie e cavalarie, artiliarie e gjenîrs, intendence, aministrazion (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); durmî uns cuatri oris (Alan Brusini, I universitaris); puar Tite, bessôl, al à fat, siei fîs in cuatri a disfin (Dino Virgili, La division)
    1. adi.num., s.m. ancje cun valôr di ordenâl o identificatîf intune serie o intune categoriela seconde domande che e fâs la Bibie e je tal cjapitul cuatri de Gjenesi: «Dulà isal to fradi?» (Antoni Beline, Identitât furlane intun mont globalizât)
      Sin. cuart
  3. adi.num., pron.num. (fig.) in cuantitât aprossimative, in gjenar in cuantitât piçuleVera e un cuatri di lôr si jevin sù e a corin tal bosc che ju scuint (Ivano Urli, Storie di Vera); nol veve campagne fûr di un roncut e di cuatri cumieris da pît la cleve (Meni Ucel, A marcjât)
    Sin. doi , trê
  4. pron.num. botis o malis peraulisspiete spiete che mi vegni dongje e i 'nd dîs cuatri ben jo
  5. s.m. massime tal pl., cuarte dì di un mês, in gjenerâl scrit cu la cifre arabeai 4 di Març dal 1865 al nas a Udin Turo Malignani (Lorenzo Marcolini, La invenzion dal vueit inte lampadine di Turo Malignani. Storie, gnovis ipotesis e atualitât)
    1. cuart an di un secul
  6. s.m. vôt scolastic insuficientune strisse di lapis blu e taiave chês letaris, e insom de pagjine al jere metût un biel cuatri scrit in ros (Pieri Somede dai Marcs, Un cuatri in italian)
  7. s.m. cjarte di zûc che e vâl cuatri te sô scjale"Cjavât, cale un cuatri" / "Che al vadi parsore" (Romeo Battistig (?), Ai Piombi)
  8. s.f.pl. cuarte ore daspò di misdìal cjalave l'orloi, sentât su chê bancjine, tal zardin public, parcè che i vevin dât apontament pes cuatri e a jerin aromai lis cinc e no si viodeve nissun (Fabian Ros, Il lôf)
    Sin. cuatri dopomisdì , cuatri sore sere , cuatri sot sere , sedis
    1. cuarte ore daspò di miezegnotJacum, la matine dopo, come ogni dì, a lis cuatri e mieze, al jere bielzà che al regolave lis bestiis (Angelo Covazzi, Avîs pal copari)
      Sin. cuatri di matine , cuatri di gnot , cuatri a buinore , cuatri di buinore
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a viodin plui cuatri voi che no doi
  • cuatri voi a viodin plui di doi
  • miôr un lât che no cuatri mandâts
  • polente e lat bulît, cuatri salts al è digjerît
  • une e nissun, doi e un, trê si scomence a imparê, cuatri si scomence a scombati