criteri  /-é-/  cri|te|ri  [FO]

  1. s.m. sisteme coerent di valutazion, di judizivalorizâ il puest dal consumadôr e la sielte dai prodots seont criteris etics e su la fonde dai dirits fondamentâi dal om (Buteghe dal Mont, Luche Nazzi, Guide par un consum just e solidâl); fissâ criteris e prioritâts pai intervents tal setôr dai mieçs di comunicazion e pal supuart aes realtâts associativis (Donato Toffoli, Relazion dal Grup di lavôr "Planificazion linguistiche"); la aplicazion dai criteris di coerence e di funzionalitât, se si ten cont des convenzions grafichis cognossudis, e permet di tirâ sù un sisteme grafic sempliç (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade)
    Sin. metri , misure , norme , ordin , principi , valôr
  2. s.m. capacitât di judicâ e di valutâ cun ecuilibri, di compuartâsi cun prevision e misureresonâ cun criteri; o sin i prins tal fâ sunsûr, tal sberghelâ, tal cjantâ, tal bidonâ e fâsi bidonâ, tal ridi des leçs, tal domandâ e tal scrocâ, i prins tal cjacarâ cence costrut, tal fâ barufe par vie des «ideis», tal fâ e disfâ cence criteri (Josef Marchet, La torce de civiltât); no savês fâ cui fruts. Fâju o savês, ancje masse; ma us mancje il criteri par cressiju come cu va (Meni Ucel, Tirâ sù fruts)
    Sin. sintiment , criterie , bon sens , cjâf , çucje