colure  /cò-/  co|lu|re  [BF]

  1. s.f. stât emotîf motivât di contrarietâts fuartis che si manifeste cun azions o reazions violentiscumò o capivi chei personaçs antîcs che a vevin copât intun atac di colure e di furôr (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. rabie , grinte , ire , rapine , ruze , furie , furôr
    Var. colare
    Cfr. bile , bol2 , buzare , disdegn , fêl , fotin , gaisse , rabieç , rabioseç , rapine , stiche , asse1
Proverbis:
  • vuarditi de colure des feminis e dai predis