colure /cò-/ co|lu|re [BF]
-
s.f.
stât emotîf motivât di contrarietâts fuartis che si manifeste cun azions o reazions violentis:
cumò o capivi chei personaçs antîcs che a vevin copât intun atac di colure e di furôr (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
Sin. rabie , grinte , ire , rapine , ruze , furie , furôr
Var. colare
Cfr. bile , bol2 , buzare , disdegn , fêl , fotin , gaisse , rabieç , rabioseç , rapine , stiche , asse1
- vuarditi de colure des feminis e dai predis