coculute
/-lù-/
co|cu|lu|te
[CO]
-
s.f.
(dimin.)
viôt cocule
-
s.f.
(fam.)
titul di afiet par cui che si vuelii ben:
e coculute e stele, / amôr, belece,… cûr… (Tite Grison, Brindis)
Cfr. cûr
, curisin
, ninin
, stele
, vite
, fiât
, vissare
, frut
, frute
, creature