bravence  /-èn-/  bra|ven|ce  [BF]

  1. s.f. il jessi brâf tal fâ alc, capacitât di fâ alc benun vecjo ciroi gjavesanc di mistîr, e bulo ancje di gjavâ dincj sence dolôr, massime se si tratave di cualchi massalâr clopadiç; che anzit al veve la bravence, impì des tanaiis, di doprâ une glagn di spali (Osiride Secco dai Juris, Par colpe di un massalâr carulât)
    Sin. abilitât1 , capacitât , bravure , braùre , bravece , bravetât
    1. azion che e compuarte une grande capacitât
  2. s.f. mancjance di pôre, pocje considerazion dai pericui
    Sin. valôr , cûr , braùre , bravece
    1. azion fate cence preocupâsi dal pericul
      Sin. imprese , baronade , braùre , bravece