bravure  /-ù-/  bra|vu|re  [CO]

  1. s.f. il jessi brâf tal fâ alc, capacitât di fâ alc benTomâs al seguità a cjalâ il cuadri, smaraveât pe bravure di Stiefin e pe sô sensibilitât (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
    Sin. abilitât1 , capacitât , bravece , bravence , bravetât
    Var. braùre
  2. s.f. viôt braùre e jere dome biele, e lu saveve tant, che dibot e sclopave di bravure (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)