assaltâ  a|ssal|tâ  [CO]

  1. v.tr. lâ cuintri di cdn. o di alc, cun violence, ancje e spec. cuntune azion di fate militâri contadins a àn assaltât il cjistiel e a àn distrut e brusât sù dut (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511)
    Sin. atacâ , tacâ , dâ l'assalt
    Var. ressaltâ
  2. v.tr. (fig.) fâ une azion fuarte, ancje violente, cuintri di alc o di cdn.ce maniere larano a finîle i citadins de patrie dividude? Isal cualchidun di just? E parcè tante discuardie le aie assaltade? (Laurin Zuan Nardin, Il judizi particulâr)
    Sin. dâ cuintri , dâ sot , fâ cuintri , frontâ , lâ cuintri , saltâ intor , scorsâ , tacâ , atacâ
  3. v.tr. (fig.) fâ une azion imburide, ancje violente, che e compuarte un movimenta voi siarâts i sint il sanc in borascje lâ four des venis e assaltâ il cerviel (Stiefin Morat, Kebar krossè)
    Sin. tacâ , atacâ , scorsâ , scorsenâ