afiet  /-è-/  a|fiet  [FO]

  1. s.m. sintiment positîf, di amôr, di ben, di amicizie, e v.i.l'afiet che i veve fats fâ tancj sacrificis e condurâ tantis fadiis pareve che nol podès plui murî (Catarine Percude, La mulinarie); al pareve che un fîl di afiets, di sintiment e di ricuarts mi leàs ae mê int (Pieri Somede dai Marcs, In teatro); al veve cjapât un grum di afiet par Ricardo e il frut par lui (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
    Sin. amistât , amôr , ben , benvolence , calôr1 , cûr , simpatie , tenarece
    1. manifestazion di chel sintimental jere magri di afiets par chei altris (Maria Forte, Cjase di Dalban)
  2. s.m. robe o persone che si à o si cjape afiet viers di jê"No aio plui il dirit jo di formâmi la mê famee par chel frut che al podarès cjatâsi masse zovin sence afiets?" (Bruno Paolo Pellarini, Ninenane)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • al dure l'afiet fin che al dure il confet
  • se tu i puartis afiet a la tô prole, atint a la campagne