amistât a|mis|tât [CO]
-
s.f.
rapuart positîf jenfri personis o comunitâts, caraterizât di afiet, stime, colaborazion e v.i.:
e cussì di an in an / simpri plui si aumentaran / i rapuarts de la amistât / cun chê stela / cun chê biela / colta, ricja e grant citât (Zuan Luîs Filli, La strada ferada da Guriza a Triest);
no podi fâ tuart a la amistât di un on che par duta la vita l'à sberlât di fevelâ furlan par salvâ e dâ dignitât e modernitât a la nestra lenga (Celso Macôr, Discors di presentazion di "El scuviarzimi furlan" di pre Guido Maghet)
Sin. amicizie
- a donâ robe di ponte, si piert la amistât
- l'aur si provilu tal fûc, la amistât te necessitât