çurie
/-ù-/
çu|ri|e
[BF]
-
s.f.
(ancje fig.)
par plui alte dal cjâf o cjâf in gjenerâl, ancje tant che capacitât di pensâ:
a mi premeve soredut di fâus jentrâ inte çurie che i cjargnei no son nassûts îr (Luigi Gortani, Il Deu di Cjargne);
"Cuant che i ros a fevelin di pâs e àn te çurie la idee di fâ almancul un pâr di rivoluzions in dì…" (Alviero Negro, Il Bunker)
Sin. sium3
, cuc3
, chirie
, cucuruce
Cfr. cjâf
, grinte
, coce
, çucje
, cavoce
, piruce
, cjast
, cit
, cite
, melonarie
, luminarie
, cassele