tressadure
/-ù-/
tre|ssa|du|re
[CO]
-
s.f.
struture dal cuarp, formade di vues e muscui:
e sbrissà vie incorinte e cidine... denant dal predi, che al moveve la sô tressadure largje e complene (Maria Forte, L'aventari pal barcon);
segnât di rassa scleta inta la musa, grant di tressadura (Novella Cantarutti, Marcjadants)
Sin. figure
, cuarp
, persone
-
s.f.
struture in gjenerâl, complès di parts che a stan dongje cuntune cierte armonie e cuntun ciert ecuilibri:
l'ordenament regjonâl "dentri dal cuadri de unitât taliane" nol à di rompi ni di indebilî la tressadure unitarie dal paîs (Josef Marchet, Chê biade unitât);
la plêf che o viodìn cumò, te sô tressadure di fonde, e fo dade dongje tal secul diesim cuart (Renzo Balzan, Sense a Sant Pieri)
Sin. struture
, implant
Cfr. telâr