strissinît
stri|ssi|nît
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al è magri, sec, piçul, debil, in brutis cundizions di salût o di costituzion fisiche:
e a dî la veretât eri avilît, / e sec e strissinît, / o consultai un dotôr in chirurgjie (Pieri Çorut, Il Strolic mezan par l'an 1866);
"Cemût, pre Pieri?" "Miserie!" / Cussì pre Pieri al rispuindeve a chei / che i domandavin de la sô salût / e dei fats siei. / Pararès, de rispueste, che al fos stât / sec, strissinît, malât, / ridot a piel e vues: / ma il predi l'jere gras, san come un pes (Emilio Nardini, Pre Pieri miserie)
Sin. scachît
, micul
, davignût
, indavignût
, patît
, sclagn
, sclendar
, scridelît
, sidiât
Var. strassanît