scachît  sca|chît  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à pôcs muscui e struture fisiche une vore pôc in salûtzoventût buine di nuie e ducj picinins e scachîts che a fasevin stomi (Catarine Percude, Sant Marc); [...] fin a tant che no lassin la ostarie e chê lime sordine del zigar e de pipe, che ju rint scachîts [...] (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1866)
    Sin. rachitic , scarm , scarmulin , micul , strissinît , scarmît