scarmulin  /-ìn/  scar|mu|lin  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al à pôc gras e pocje cjarlui le cjapà pe vite scarmuline e le strenzeve e le bussà sul cuel (Dino Virgili, La massarie); cuant che ju veve ducj intassâts, a vore finide, no si sdrumie la tasse parsore di Beput, picinin, minût, scarmulin, sepulît sot i fassuts, che nissun lu cjate, nissun lu viôt (Ivano Urli, Beput Cinisiti)
    Sin. magri , scarm , sclagn , scarmît
    Var. schermulin