scarmulin /-ìn/ scar|mu|lin [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à pôc gras e pocje cjar:
lui le cjapà pe vite scarmuline e le strenzeve e le bussà sul cuel (Dino Virgili, La massarie);
cuant che ju veve ducj intassâts, a vore finide, no si sdrumie la tasse parsore di Beput, picinin, minût, scarmulin, sepulît sot i fassuts, che nissun lu cjate, nissun lu viôt (Ivano Urli, Beput Cinisiti)
Sin. magri , scarm , sclagn , scarmît
Var. schermulin