strambarie  /-ì-/  stram|ba|ri|e  [AF]

  1. s.f. cualitât di cui o di ce che al è stramp, fûr dal normâl[zardins] là che a àn di risaltâ la diference il distac, la strambarie (Riedo Pup, I furlans e il zardin)
    Sin. stravagance , strambetât
  2. s.f. robe o azion strambe, fûr dal normâldopo vê fat tantis strambariis chel puar om al à finît tal manicomi e là al è stât sierât cuatri agns (Pieri Somede dai Marcs, Strambariis); si sa... a varan di fâmi strambariis sot al nâs... scandui magari... (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
    Sin. camofe , capriç , creste , gjeromete , matade , menade , meneuce , schiribiç , stoc1 , strambade , strambot , svariade , svariament , tic2 , tîr , strabalç , strambetât , stravagance