capriç  /-ìç/  ca|priç  [CO]

  1. s.m. voie o pretese o azion improvise e irazionâl, strambe, arbitrarie, in gjenar svoladie:  ca cualchidun l'è pront / a osservâ che soi simpri stufadiç, / che mi salte il capriç / di broiâ, di otignî, / e subit otignût di lassâ li (Pieri Çorut, Ritratazion); [comprâ un cjaval] mi pareve une spese fûr di mût, un capriç maturli, parsore di ogni nestre pussibilitât (Carlo Sgorlon, Il dolfin); e jo varès di piarditi, Lisute, / pai capriçs di chel vecjo imbambinît? (Pepi De Luisa, Tite Strolic)
    Var. caprici
    Cfr. fote , stoc , voie
    1. volontât o casualitât che e je fûr dal control o ancje de pussibilitât di previodi:  si scuen deventâ indipendents dai «capriçs» de nature [par chel si fasin implants di nêf artificiâl] (Janez Erat, La nêf: l’aur dal turisim invernâl in Austrie)
      Cfr. matetât , matade
  2. s.m. robe che e sodisfe une voie improvise, soredut pôc serie, pôc impuartante:  permetisi cualchi esagjerazion golose, cualchi capriç dolç (Margherita Timeus, Dolcissim Carnevâl)
  3. s.m. fat stramp, robe fûr dal normâl:  jo zurarès che al mont nol si à vidût / mai plui stramp lu capriç, ne mai plui mat. / Cjalait cumò des sioris l’ûs mitût / de scufe se no pâr un grant cossat (Gabriel Pacian, Sore la mode des scufis)
    Sin. strambarie , fantasie , camofe
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl