capriç
/-ìç/
ca|priç
[CO]
-
s.m.
voie o pretese o azion improvise e irazionâl, strambe, arbitrarie, in gjenar svoladie:
ca cualchidun l'è pront / a osservâ che soi simpri stufadiç, / che mi salte il capriç / di broiâ, di otignî, / e subit otignût di lassâ li (Pieri Çorut, Ritratazion);
[comprâ un cjaval] mi pareve une spese fûr di mût, un capriç maturli, parsore di ogni nestre pussibilitât (Carlo Sgorlon, Il dolfin);
e jo varès di piarditi, Lisute, / pai capriçs di chel vecjo imbambinît? (Pepi De Luisa, Tite Strolic)
Var. caprici
Cfr. fote
, stoc
, voie
-
volontât o casualitât che e je fûr dal control o ancje de pussibilitât di previodi:
si scuen deventâ indipendents dai «capriçs» de nature [par chel si fasin implants di nêf artificiâl] (Janez Erat, La nêf: l’aur dal turisim invernâl in Austrie)
Cfr. matetât
, matade
-
s.m.
robe che e sodisfe une voie improvise, soredut pôc serie, pôc impuartante:
permetisi cualchi esagjerazion golose, cualchi capriç dolç (Margherita Timeus, Dolcissim Carnevâl)
-
s.m.
fat stramp, robe fûr dal normâl:
jo zurarès che al mont nol si à vidût / mai plui stramp lu capriç, ne mai plui mat. / Cjalait cumò des sioris l’ûs mitût / de scufe se no pâr un grant cossat (Gabriele Paciani, Sore la mode des scufis)
Sin. strambarie
, fantasie
, camofe