smurmuiâ smur|mu|iâ [BF]
-
v.tr., v.intr.
dî o fevelâ sot vôs o in maniere pôc clare:
cumò vignût vieli sence pentîsi al crôt di justâle cun chei cuatri paternostris che al sta li smurmuiant (Catarine Percude, Il voli di chest mont)
Sin. cibiscjâ , cisicâ , feveluçâ , cjacaruçâ , tabaiuçâ , murmugnâ , barbotâ , smurmugnâ , murmuiâ