smagrîsi
sma|grî|si
[CO]
-
v.pron.intr.
deventâ magri, pierdi gras:
[cu la malatie] si jere smagride une vore, la sô piel si jere ingrispade, ma a pene che si sintì un pôc miôr, i tornà il gust di fâsi biele e di sbeletâsi (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
Sin. smagrî
, sclagnî
, sclagnîsi
-
v.pron.intr.
pierdi sostance, elements, cualitâts:
a semenâ simpri chê stesse racolte, si smagrìs la tiare, si emple di arbaçs (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
-
v.pron.intr.
deventâ plui piçul, plui curt, plui svelt e v.i.
Sin. smagrî
, calâ
, ridusisi
, staronzâsi
, scurtâsi
, strenzisi
, sclagnîsi