smagrîsi  sma|grî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. deventâ magri, pierdi gras[cu la malatie] si jere smagride une vore, la sô piel si jere ingrispade, ma a pene che si sintì un pôc miôr, i tornà il gust di fâsi biele e di sbeletâsi (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. smagrî , sclagnî , sclagnîsi
  2. v.pron.intr. pierdi sostance, elements, cualitâtsa semenâ simpri chê stesse racolte, si smagrìs la tiare, si emple di arbaçs (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
  3. v.pron.intr. deventâ plui piçul, plui curt, plui svelt e v.i.
    Sin. smagrî , calâ , ridusisi , staronzâsi , scurtâsi , strenzisi , sclagnîsi