sincîr  sin|cîr  [AF]

  1. adi. di cdn., che nol imbroie, che nol dîs bausiis, che al fâs corispuindi lis peraulis cui fats, cu la realtât, cu la veretâtdulà sêstu nassût, in ce paîs? / Ce non âstu? Rispuindimi sincîr (Emilio Nardini, La Batracomiomachie di Omero); "Siôr dean, siôr dean! / Che al vadi adasi… / che al pensi ce che al dîs. / Lu prei, che al tasi…" / " Masut, ce dîstu tu! Masut?" / "Jo soi sincîr / L'è il dean che al ûl fâus cumò un brut tîr" (Zuan Lurinçon, La batarele)
    Sin. sclet
    Var. sancîr , sincêr
    1. di alc, che al corispuint ad in plen ae realtât o ae veretât, che nol è pustiçil so al jere un displasê sincîr (Gianni Gregoricchio, Lilie); i lassi vôts di fortune, di pâs, / e i vôts sincîrs vegnin simpri scoltâts!… (Francescje Nimis Loi, Testament)
      Sin. sclet , reâl1 , vêr
  2. adi. che al à control plen des sôs facoltâts mentâls, soredut in confront cun cui che al è cjoc o sim.sedit doncje sincîrs senç jessi cjocs; / e massime chest an, / che pe bondance ducj a 'nd bevaran, / l'è il riscjo di cjapânt di chês cui flocs; / ma fait come il mio ami sâr Valantin, / che nol bêf il judizi, al bêf il vin (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1828)
    Sin. tai sintiments
  3. adi. di sostance, soredut di robe di bevi e v.i., pure, no misturadevive il vin te tace plene / bon, sincîr e gjenuin / che al si spant par ogni vene / e al nus jemple di murbin (Zuan Lurinçon, Brindis)
    Sin. rampit , sclet , pûr2 , arût
  4. adi. [BF] caraterizât di semplicitât e cence pretesis
    Sin. sclet , a la buine , a la man
Proverbis:
  • a jessi sincîrs, si à fuarce
  • l'om sincîr si cuiste la stime di ognidun
  • si lis pense di sincîrs e si lis fâs di cjocs