secuence  /-èn-/  se|cuen|ce  [AF]

  1. s.f. complès formât di doi o plui elements, che si disponin un daûr di chel altri tal spazi, tal timp, tal ordin logjic e v.i.tai tescj dal cinccent e dal sîscent al è frecuent di doprâ secuencis di dôs vocâls par segnâ lis lungjis (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade); o pensi che l'assessôr de Provincie, daspò i mês che a son passâts de riunion di Fevrâr, no si visi plui ben de secuence des azions di davuelzi, cemût che lis vin concuardadis insiemi (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. cjadene , file1 , rie , rieste , schirie , serie , sucession
  2. s.f. cinem. complès di senis che a son une daûr di chê altreil prin film danês de storie, Kørsel med grønlandske Hunde, che o podìn tradusi cun "Cjans groenlandês che a tirin une slite", al è stât zirât in Groenlande e al consist di une curte secuence metude adun tal 1897 dal fotograf Peter Elfelt (Fabian Ros, Il cine groenlandês tra art e impegn politic)
  3. s.f. mus. cjant liturgjic medievâl rielaborât suntune struture melodiche dal Aleluie gregorian "Ce varessino di cjantâ? " "La secuence Victimæ paschali laudes, dulà che tu, Bete, tu fasaressis la part de Madalene" (Diego Navarria, Patriarcjis fûr dal ordenari)