scuarzi
scuar|zi
[CO]
-
v.tr.
puartâ, compagnâ cdn. intun puest:
la Madone benedete par paùre dal Re Erode e scjampave in Egjit. [...] Sant Josef la scuarzeve viars il confin dal puar paîs (Catarine Percude, La maledizion dei luvins)
Sin. puartâ
, compagnâ
, menâ
-
v.tr.
dâ, soredut alc in soreplui o in regâl o di caritât:
il Bulo lu strighiave ogni dì [il cjaval], i scuarzeve simpri alc di bon (Maria Forte, Il Bulo di Crodio);
jê e veve dome di ringraciâ ducj par chel pugn di farine che i scuarzevin su la puarte (Pieri Somede dai Marcs, Caritât);
il vecju Murac al era cussì tegnous che a nal varès scuarzût un ruf di polenta a un muribont (Novella Cantarutti, I voi di Miriscja)
Sin. dâ
, molâ
, slungjâ