rispuindi  /-ìn-/  ris|puin|di  [FO]

  1. v.tr., v.intr. dî o scrivi alc a cui che al à fat une domande o che al à tacât une conversazion[Zenco] al è lât dongje de taule di Silvio e al à scomençât a domandâ trop che al costave chest, e trop chel… E Silvio a rispuindii (Meni Ucel, I colaçs); pre Checo al veve zirade la letare a pre Antoni Beline, che i rispuindeve cuntun document biel lunc (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
    Sin. ribati
    Var. raspuindi , respuindi , rispundi
    1. acetâ une comunicazion, fevelâ o dâ disponibilitât cun cui che al clamela radio e veve juste une stanzie dulà che si faseve dut, dal rispuindi al telefon a preparà i notiziaris e fâ lis riunions, e dopo al jere il studi pe direte (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    2. comunicâ di rimant a une domande, a une afermazion, a un salût e v.i. ancje cence doprâ lis peraulisSavinio mi faseve grandis fiestis: "Cun lui, almancul si po fevelâ, lui al capìs" mi diseve. Jo i rispuindevi cuntun ridi lofio (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); i cjaradôrs mucs, sentâts su la stangje in bande, a rispuindevin cu la man al salût dai Furlans che si cognossevin di fruts in sù, po (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); Al saludà; i rispuinderin cul cjâf. Nol ste trop a fâ cunvigne (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    3. (fig.) ancje di animâi o di elements inanimâts, comunicâ o dâ la impression di comunicâ come di rimant intun dialicintal bearç di Cuargnâl il Belo al vuacuçave vaiulint e une civuite i rispuindeve dai cops dal areon (Gianfranco Pellegrini, Sium de Vilie dai Sants)
  2. v.intr. dâ une rispueste insuride«Cjo, rispuint, sâstu», e jo: «Cui rispuint!», e je: «Tu, tu… ce crodistu di jessi» (Pieri Somede dai Marcs, Lassait che mi sbrochi!)
    Cfr. rebecâ
  3. v.tr., v.intr. [TS] lit., mus. o intune cjançon o intune preiere, dî une frase che e je rispueste a un altri che si lu à recitâtil vieli al preave tirant la aghe sante, e chei altris i rispuindevin daûr. "Signôr, daitnus un lambri di pâs e di ce vivi a nô e a lis nestris bestiis!" "Amin!" chei daûr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); la funzion e lave indenant cui plevans a intonâ lis preieris e i cjants, e la int a rispuindi (Meni Ucel, Otavari a Madone)
  4. v.intr. reagjî, sedi a peraulis che cui fats, spec. cun energjiela polemiche e sarès lade indevant cuissà trop e no jere di sigûr destinade a zovâ a Cavedalis. In efiet, rispuindint ai atacs, lui nol faseve altri che provocânt altris simpri plui fuarts (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); la scuadre di Veloce e veve scomençât a rispuindi al fûc (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. ribati , replicâ , reagjî
  5. v.intr. mudâ di stât, di cundizions e v.i. in reazion a un stimul, a un tratament e v.i.al rispuindeve di plui o di mancul a lis curis, simpri daûr de fuarce di volontât, de voie e de fede di vuarî che il malât al veve (Roberto Ongaro, Cretevierte)
  6. v.intr. [TS] sport, zûcs fâ une azion daurman daûr di chê che al à a pene tentade di fâ l'aversarisi à di calcolâ une vore ben chês che a podaressin jessi lis consecuencis de nestre mosse e previodi cemût che al rispuindarà l'aversari (Nilde Teresa Negro, Zuìn di scacs)
    1. zûcs in cierts zûcs di cjartis, butâ la cjarte dal stes colôr di chê butade dal aversari
  7. v.intr. fâ une azion, une funzion metint in vore une volontât, un comant, un stimul e v.i.al veve un bisugn mostro di un got di vin par podê controlâ i moviments che no i rispuindevin ai comants (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. ubidî
  8. v.intr. jessi in conformitât cun ce che al è domandât o cun ce che si spietisila caritât e je libare e magari ancje arbitrarie: no à leç e no rispuint a nissun vêr dirit. La justizie no po jessi ni arbitrarie ni libare, e scuen cjalâ nome il dirit (Josef Marchet, Cirî la caritât); la tutele di chês lenghis […] no rispuint dome a une dibisugne culturâl ma e je ancje la metude in vore di principis di fonde tant che libertât e avualitât (Marc Stolf, La Cjarte di Strasburc dal 1981. Une Risoluzion "storiche" e ancjemò di atualitât)
    Sin. sodisfâ , corispuindi
  9. v.intr. dâ cont di alc, cjapâsi la responsabilitât di alc o di cdn.a saran i "esponents" di vuê, di une bande o di chê altre, a maraveâsi e a disdegnâsi di jessi clamâts a rispuindi di ce che a fasin (Josef Marchet, Dissipline); rivât in pont di muart, il rabin i à domandât se al jere pront a lâ a rispuindi denant di Jahvè. Lui al à dit che nol veve grancj fastidis, dal moment che nol veve propit grancj delits (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
Proverbis:
  • ame cui che ti ame e rispuint a cui che ti clame
  • domandâ al è lecit, rispuindi e je cortesanie
  • domandâ al è lecit, rispuindi e je cortesie
  • no bisugne rispuindi se no si è clamâts
  • saludâ e je cortesie, rispuindi al salût al è un dovê
  • sint prin di rispuindi