puaretât  pu|a|re|tât  [AF]

  1. s.f. cundizion di cui che al à mancjance o insuficience di mieçs economics e di sostentamentil president dal consei […] al à provedût a istituî une biele comission di inchieste e di indagjine su la puaretât, in Italie (Riedo Pup, La Comission de miserie); al contà al diaul lis sôs angustiis, la sô miserie e la sô voie di fâ dâ un volt ae vite che fin in chê dì i veve dât nome marum e puaretât (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Var. puertât , povertât , pouritât
    Cfr. criùre , streme , miserie1
    1. aspiet, forme, maniere che e mostre mancjance o insuficience di mieçs economicsal jere soterât te stesse rie di so nono; stesse muart e stessis tombis, scuasit compagnis te lôr puaretât (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
  2. s.f. mancjance o insuficience di une cualsisei robe, materiâl o imateriâlmi preocupe la puaretât di culture musicâl de plui part de int (Moira Pezzetta, I sorelis che si apartegnin di Priska )
    Sin. criùre , miserie1 , mancjance , scjaresetât , carence , cjaristie , penurie , pocjece
Proverbis:
  • cui che al cjavalgje la supierbie al è in grope a la puaretât
  • puaretât no vuaste buinegracie