prospar1  /-ò-/  pros|par  [CO]

  1. adi. caraterizât di benstâ, di bondancea volevin mudâ la lôr fortune, cu la anime taiade a metât, pes lidrîs che a lassavin, ma cun la fede di miôr vite; tieris par coltivâ e un avignî prospar par lôr fîs e nevôts (Cecilia Liva, Il viaç)
    Sin. florît , sflorît , florit , siôr , ric , prosperôs
    1. di part dal cuarp, bondante, o di persone, che e à formis bondantisla maie ben tirade e mostrave lis liniis di un rezipet a ponte che al armave un sen prospar (Antescûr, Il svol dal Falcone)
      Sin. ben metût , florît , sflorît , florit , plen , taront , sglonf , prosperôs