prospar1
/-ò-/
pros|par
[CO]
-
adi.
caraterizât di benstâ, di bondance:
a volevin mudâ la lôr fortune, cu la anime taiade a metât, pes lidrîs che a lassavin, ma cun la fede di miôr vite; tieris par coltivâ e un avignî prospar par lôr fîs e nevôts (Cecilia Liva, Il viaç)
Sin. florît
, sflorît
, florit
, siôr
, ric
, prosperôs
-
di part dal cuarp, bondante, o di persone, che e à formis bondantis:
la maie ben tirade e mostrave lis liniis di un rezipet a ponte che al armave un sen prospar (Antescûr, Il svol dal Falcone)
Sin. ben metût
, florît
, sflorît
, florit
, plen
, taront
, sglonf
, prosperôs