posteriôr  pos|te|ri|ôr  [CO]

  1. adi. de bande di daûrune piçule pavee [...] cu lis alis cuasi trasparents, grisis e venadis, chês devant plui claris intersecadis di une fasse brune trasversâl, e chês posteriôrs alc plui scuris e plui piçulis (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1871); i centris nervôs che a fasin passâ dal sium a la vegle si cjatin inte formazion reticulâr dal puint e dal mesencefal, intal ipotalam posteriôr e intal prosencefal basâl (Eric Pascul, Franc Fari, Neurosiencis dal sium e dal insium intai vertebrâts)
  2. adi. che al ven dopo tal timpchê epoca, che puarta a la vitoria completa il principi roman, e prelût a chê fuarça che ne la etât posteriôr concludeva cu la concuista del mont (Federigo Comelli, Il me paîs); cul timp il jet dal... pari dai flums furlans al restà l'unic sbroc dal glaçâr e po - te ete posteriôr - dai cors di aghe de montagne cjargnele (Lucio Perès, Un paîs discomparît: "Villa de Quarn")
  3. s.m. ce che al è de bande di daûr
    Sin. daûr
    Cfr. cûl
    1. part dal cuarp jenfri la schene e lis cuessisil gjornalist si sentà cul posteriôr su la bancjine (Fabian Ros, Il lôf); cjante la vilanele il sorc sapant / cul cjâf jù bas, e alt lu posteriôr (Ermes di Colorêt, I, 1)
      Sin. biel di Rome , cûl , fabrian , floc1 , florean , martin , daûr , preterit , tafanari , tananai , verzot , boro , dote dal Friûl , florio , morghen , pesenâl , sentâ , zei , favar , floreton , funzic , tont