pelant /-ànt/ pe|lant [BF, FÛ]
-
adi., s.m.
che, cui che nol à voie di fâ nuie:
l'ere stât simpri pegri e pelant (Pieri Bonin, I parlari italiani in Certaldo)
Sin. bintar , flacjon , russemûrs , pucefadie , smucefadie , voie di fâ nuie , poltron , sflacjon , spucefadie , massepassût , frucemaniis , gratepanze , pegri , bibion , pendolon , stracezornade , stracezornadis , cloteon , dandan , scjinfon , pelandon