pelant  /-ànt/  pe|lant  [BF, ]

  1. adi., s.m. che, cui che nol à voie di fâ nuiel'ere stât simpri pegri e pelant (Pieri Bonin, I parlari italiani in Certaldo)
    Sin. bintar , flacjon , russemûrs , pucefadie , smucefadie , voie di fâ nuie , poltron , sflacjon , spucefadie , massepassût , frucemaniis , gratepanze , pegri , bibion , pendolon , stracezornade , stracezornadis , cloteon , dandan , scjinfon , pelandon