passon  /-òn/  pa|sson  [AF]

  1. s.m. prât li che si menin lis bestiis a mangjâ la jerbei boscs, i passons, la stale, lis braidis cui morârs, la filande, al jere dut lôr (Alan Brusini, Chei de vuere dal '15); "Tu nus âs robâts i passons… cu la aste par cont dai forescj…" (Alviero Negro, Int di masnade)
    Sin. compide , pascoleç , pascul , pasc
  2. s.m. ce che lis bestiis a cjatin di mangjâ, soredut intindint la jerbe o altris plantislis bestiis si capivin e al pareve che a volessin dî dai lôr afiets, de gjonde di chê tiere benedide, dal passon tant fresc e saurît (Pieri Somede dai Marcs, Clâr e scûr); o lin imò indenant cirint un bon passon. Ma di chê bande no cjatìn altri che jarbe brusaçade e cisis sence fueis (Alan Brusini, Un dai pôcs)
    Cfr. mangjative , mangjadure
  3. s.m. azion des bestiis che a cirin e a mangjin ator pai prâts'Sef ti incontre ogni dì dongje el puint di 'Sevean, Nunziadine Treleane, che ten a ments i ôcs, a passon pal rivâl de roie francje (Arturo Feruglio, I stivâi di Zuan Batiste); a son tornâts dongje ducj insiemi come lis pioris di sere dopo il passon (Alan Brusini, Chei di Cjasarse)
  4. s.m. il menâ lis bestiis tai prâts o in ogni câs a mangjâ libaris tal viert"[…] Baste: tornìn mai a passon cu lis cjaris…" (Luigi Gortani, Il Deu di Cjargne); o tignîs a cjase i fruts par mandâju cu lis ocjis o cu la vidiele a passon pe taviele (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. pasc , pascul , pascoleç
  5. s.m. (fig.) il lâ ator in libertât, cence impegnschei da Cengle si ju cognosseve dal odour […] e chê a ere une des resons primis che la int dal centri no ju voleve a passon pes lour andronis (Stiefin Morat, Kebar krossè)
    Cfr. ator , torzeon
  6. s.m. (fig.) lûc li che si pues cjapâ alc, oportunitât di cjapâ alc o robe che si pues cjapâno vint cjatât passon di ca da la aghe, i Turcs a passarin di là, si dividerin in piçui trops, a devastarin ducj i paîs (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • cui che al vûl un bricon che lu mandi a scuele o ben a passon
  • se si à voie di vê un bon poltron, bisugne mandâlu a scuele o a passon