Dizionari de Lenghe Furlane

parâ dentri    [CO]

1. loc.v. (ancje fig.) fâ jentrâ, soredut cuntune cierte fuarce:  "Tu âs lassât viert il puartel dal curtîl, e lis gjalinis tal sedim!" […] al jessè par parâlis dentri (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); intune di chês barachis nus àn parâts dentri come un trop di besteam a sburts, a pidadis, a pocadis cul manaçon dai fusîi (Pieri Menis, Il «miracul» di un ûf)
   Sin. sburtâ dentri , mandâ dentri
   
   1. fâ jentrâ in particolâr alc di avonde sutîl o spiçât intun materiâl o intun spazi cuntune cierte fuarce:  la clâf e jere sù par dentri e no si podeve parânt dentri une altre (Roberto Ongaro, Cretevierte)
      Sin. cjaçâ dentri , ficjâ , implantâ , infondâ , plantâ , cjaçâ
2. loc.v. (fig.) meti in bocje, mangjâ:  al parave dentri a otante e intun moment al veve netât fûr sù dut (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
   Cfr. parâ jù

Components:

• dentri av., prep., adi.inv., s.m.sing., s.m.inv.
• parâ v.tr.