infondâ in|fon|dâ [CO]
-
v.tr.
fâ lâ ben insot o indentri:
Zuan al infondà i stivâi in chel fof [de nêf] cence sintî dut il biel di chê mondisie (Maria Forte, La tiere di Lansing)
-
(ancje fig.)
fâ jentrâ in alc ancje astrat o imateriâl, ancje cence un riferiment spaziâl o fisic:
in sumis dut le intorcolave e le infondave intune atmosfere fûr dal reâl (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. imerzi , subissâ
-
(ancje fig.)
fâ jentrâ in alc ancje astrat o imateriâl, ancje cence un riferiment spaziâl o fisic:
in sumis dut le intorcolave e le infondave intune atmosfere fûr dal reâl (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)